De ce barfim?

Ah, savuroasa placere a barfei, micile rautati impartasite cu ton de confidenta… 

Intre amici, colegi sau in familie, face bine sa spui de rau. Despre altii, desigur. Cu acuzatii nedrepte e si mai placut. 
Un comportament rezervat celor perversi si manipulatori? Mai degraba o activitate comuna, spune Laurent Begue, psiholog social, pentru ca „60% din conversatiile dintre adulti au ca subiect pe un al treilea. 
Si pentru ca, de obicei, in aceste conversatii se emit judecati asupra acelei persoane“. Fiecare stie ca nu e bine sa barfim. Si nimeni nu vrea sa treaca drept vipera. 
Dar putini sunt cei care pleaca atunci cand povestea e asa de savuroasa… De ce plonjam atunci in aceasta placere vinovata?

Sa detestam in grup...

Barfa este un liant social. Asa cum maimutele se curata de paduchi, omul modern discuta de altii. 

„A detesta in grup este o forma puternica de a imparti pozitivul“, spune Laurent Begue. 

Doi necunoscuti se vor simti mai bine impreuna daca barfesc pe un al treilea decat daca il vorbesc de bine. Ei se asigura astfel ca impart aceleasi valori. 

„Absentul este cel rau, in schimb, calomniatorul devine un dragut si ne este simpatic“, subliniaza Frederic Fanget, psihiatru si psihoterapeut comportamentalist. 

La aceasta se adauga deliciosul frison al transgresiunii, pentru ca norma sociala implicita spune ca trebuie sa fim amabili si pozitivi. 

Cel care vorbeste de rau isi asuma riscul de a fi prost vazut. Dar si contrariul se adevereste: avand un aer sincer, el arata interlocutorului ca are incredere in el. 
Atins de aceasta atentie, cel din urma este, si el, mai dispus sa faca confidente…

In ciuda reputatiei sale proaste, barfa are si o functie pozitiva: transmite normele si valorile grupului. Prin desemnarea a ceea ce nu trebuie facut , ea are rolul unui mecanism de control.